{:ro}Bucureștiul, ieri și astăzi{:}{:en}Bucharest, architectural evolution{:}

{:ro}Ar trebui poate, să vorbim mai des și mai mult despre istoria locurilor în care ne petrecem viața sau cea mai mare parte din ea, despre arhitectura fantastică a numeroaselor clădiri din orașele tării în care trăim. Simboluri dacice, elemente romane, pentru că din acea perioadă datează arhitectura pe teritoriul României, prin prezența construcțiilor de tipul castelelor, structurilor laice și a celor bisericești în Evul Mediu. În era contemporană, în arhitectura romănească, observăm o transformare radicală și probabil naturală, care nu face decât să permită creativității să-și pună amprenta pe clădirile marilor orașe.

Micul Paris al României, Bucureștiul nostru drag și aglomerat, este martorul unor astfel de schimbări în ritm nebun de metropolă. Mai ales după 1989, anul în care ni s-au deschis noi orizonturi, nu la fel de restrictive și cu privire către occident. Astfel că, cei mai pricepuți dintre arhitecții autohtoni au adus idei de peste hotare, idei îndrăznețe, străine de noi, dar care cu timpul ne-a schimbat tuturor percepția asupra evoluției în arhitectură.

Eram obișnuiți de sute de ani, cu formele orientale, pentru că ideile proveneau la un moment dat, din Turcia, Constantinopol mai exact, odată cu venirea turcilor în zona Balcanilor. Aceste influențe bizantine s-au putut identifica cu precădere în construcțiile bisericilor de la vremea respectivă. Trebuie să ținem cont de faptul că pe teritoriul Romaniei, la vremea respectivă, arhitectura diferă de la o regiune la alta. Dacă în Țara Romanescă se indentifică prezența influențelor arhitecturale de tip bizantin, în Transilvania și Banat, în aceeași perioadă, întâlnim influențe arhitectonice de tip feudal, spre exemplu. Istoria arhitecturală, pe meleagurile noastre, este vastă și am putea scrie despre asta pagini întregi, dar ne vom întoarce privirea către capitală și clădirile ei, monumentele și locurile care o fac frumoasă, autentică și unică.

Dacă ne oprim pe străzile aglomerate ale orașului, încercând să aflăm opiniile tinerilor și vechilor locuitori ai orașului, ne alegem cu o varietate de răspunsuri, pro și contra evoluției, păreri entuziaste, optimiste, altele nostalgice, cu gândul la vechiul Mic Paris. Este o realitate faptul că Bucureștiul vechi, așa cum îl știau bunicii noștri, a pierdut mult teren odată cu trecerea timpului, spre bucuria și plăcerea noilor generații, în marea lor majoritate, dar la fel de adevărat că avem tendița să pierdem din vedere conservarea marilor valori istorice care stau la baza evoluției sub orice aspect.

Astfel că, după  1989, multe dintre vechile clădiri, din timpul perioadei comuniste, și-au schimbat aspectul, fie fiind renovate fie au disparut cu totul, ridicându-se în locul lor clădiri cu aspect futurist, urban, preluat de la vecinii din vest, în cele mai multe cazuri. Un alt trend apărut în urmă cu ceva ani, a fost ridicarea construcțiilor din sticlă pe structuri de oțel, alături de construcții istorice, unele vechi și de zeci sau sute de ani, cum ar fi Teatrul Național din București, care a reușit prin imaginația unor arhitecți moderniști, să devină un bine cotat hotel, care îmbină istoria cu evoluția arhitecturii, un mix de idei îndrăznețe și creativitate lanivel arhitectural.

De altfel, imaginea contrucției, este una impozantă, iar în lumina serii, se transformă într-o inedită imagine urbană. Astfel de contraste sau asocieri, găsim peste tot în București, orașul contrastelor, îl numesc foarte mulți și pe bună dreptate. Este de asemenea într-o continuă dezvoltare și schimbare de ordin economic, arhitectural și sub alte aspecte administrative importante, lucruri care păstrează orașul în mișcare, nu știm dacă este o evoluție calculată în vreun fel sau dacă sunt conforme vreunui stil în particular, în totalitate, dar știm cu siguranță că arhitectural vorbind, în București regăsim influențe multiple și contrastante.

Nu știm cum să numim rezultatele, termenul postmodernism parcă s-ar potrivi, luând în calcul generozitatea cuvântului, ar putea cuprinde amalgamul entuziast de tendințe arhitecturale, care se conturează în ultimii ani. Putem privi capitala ca pe orice mare oras, de altfel, ca fiind un soi de agregat cultural-artistic, unde se întâlnesc o varietate de influențe franceze, italiene urbane și așa mai departe.

Așadar, Bucureștiul a trecut prin perioade arhitecturale diferite, fiecare dintre aceste perioade lăsând în urmă prețioase moșteniri structurale, pe lânga care și prin care continuăm să construim astăzi. Sunt multe planuri de dezvoltare în curs sau în plan, uneori inevitabil ne întrebăm dacă orașul mai dispune de spațiu. Mall-uri, spații comerciale care găzduiesc zeci sau sute de magazine, parcări imense, hoteluri înalte, din sticlă și oțel, cladiri de birouri, baruri, restaurante din ce în ce mai multe și lista poate continua cu mult. Enumerând doar câteva dintre aceste construcții contemporane, realizăm că spațiul disponibil încă pentru astfel de proiecte, este limitat. Infrastructura, pe de altă parte a rămas încă undeva în urmă, fapt cu care se pare, ne-am obișnuit deja, găsim soluții să ne bucurăm de frumusețile urbane și cele istorice, pentru că acestea din urmă stau la baza evoluției așa numitului postmodernism bucureștean. Toate acestea, transformă o banală plimbare pe străzile capitalei, într-o adevărată desfătare imagistică.{:}{:en}Maybe we should certainly talk more often about the history of the places we live in, day by day, about the fantastic architecture by which numerous buildings in our country were built. Dacian symbols, roman elements, due to the fact that this was the period that architecture could be recognized in Romania, as it was at that time.

We can identify structure like castles and churches, secular influences from way back Middle Ages. In the contemporary age, the Romanian architecture, we can observe a radical transformation, natural as well we may suppose, which allows the creativity to work on the new buildings of the great cities in the country.

”Micul Paris” of Romania, our beloved and very busy Bucharest, has witnessed a lot of changes, which happened in an insane and intense pace, mostly after communism which ended in 1989. That year new horizons have opened up for autochthonous architects and their foreign ideas, bold ideas brought form out of country, from West Europe mostly, ideas that in time changed our perception regarding architecture and its evolution.

Nowadays, if we look for opinions from the population of Bucharest, both young and old-aged, people who actually lived all through all these changes.

We would find out that people welcome change, most of them at least, but it`s a reality on the other hand, that history has lost a lot of ground in front of new, modern ideas and we`re not just talking about ideas, but even historical monuments that our ancestors have left behind.

Historical buildings which have been transformed in hotels or big offices, or even demolished for the sake of evolution. Some projects look very good, and the results have become big pluses for the metropolis. Imposing images of great buildings, new structures made of steel and finished in glass, a very urban look, just next to historical, old buildings or even both concepts, integrated.

Almost ancient halls or market houses, totally transformed, becoming contemporary structures, hosting stores, restaurants, hypermarkets and bars.

We know for sure and the majority agrees on this, that our capital has transformed a lot and is still changing at fast velocity, that would be a great thing, it`s called evolution, let`s just only hope that the responsible people for these changes, will be also responsible to preserve the beautiful and important pieces of history, our country gave us.{:}